Şi cam ce mă pasionează?

Ce urmează  mai jos se dorea a fi un comment la postul Tomatei, însă cred că ar fi ieşit mult mai lung decât postul ei, aşa că m-am hotărât să aştern pe propriu-mi “jurnal” câteva din hobby-urile mele. Cele mai plăcute, evident.

- am să încep cu pasiunea mea pentru cai. Am mai scris în câteva posturi despre faptul că de micuţă am decis că animalul meu preferat este calul. Mi-a plăcut decizia luată şi aşa a rămas pentru mulţi ani (26 mai exact) şi va rămâne şi de acum încolo. Sunt îndrăgostită de animalele astea frumoase, mari şi puternice, dar delicate totodată. Dacă aş putea, cred că toata ziua aş sta călare pe spinarea lor şi aş galopa pe unde aş vedea cu ochii. Dezavantajul, care de altfel e şi motivul tristeţii mele la acest capitol, este preţul puţin cam piperat, dar şi faptul că nu se prea găsesc centre de echitaţie prin Temeu (dacă nu mă înşel e doar hipodromul, despre care nu am reuşit să adun nici măcar un minim de informaţii);

- ador fotografia. Ador să transpun în virtual imagini surprinse prin obiectiv. Ador să privesc cu un alt ochi tot ce mă înconjoară, să văd în alte culori, în alte tonalităţi, în alte unghiuri. Ideal este de abia atunci când contopesc acest hobby cu cel ce urmează;

- călătoria. Înainte iubeam să merg cu trenul. Şi am mers ani şi ani, până mi-a ajuns de mizeria din vagoane, de idioţi şi de beţivi. Şi aşa am renunţat încet încet la tren. Mai apoi mi-am cumpărat-o pe Focussaaahhh ( imagine cu caracter informativ. Focussaahhh e muuult mai frumoasă :D ) şi de atunci am devenit două prietene incredibil de bune. Nedespărţite, aş putea zice. Cu ea mi-ar plăcea să străbat ţara şi alte meleaguri fără oprire (bine na, câteva ore de somn nu strică). Cu ea am fost la greci şi cu ea m-aş duce înapoi. Cu ea vin la servici şi ne plimbam prin oraş, cu ea merg la Maramu’, cu ea, cu ea, cu ea… Şi tot cu ea merg atunci când vreau să fotografiez ceva. Amândoua savurăm împrejurimile. Eu cu aparatul, ea cu roţile;

- tot o pasiune e dansul. Sportiv. Am făcut 3 ani din acest sport şi cred că au fost printre cei mai reuşiţi ca şi activitate sportivă. Nu am să mă apuc să înşir care din dansuri mi-au placut cel mai mult, însă pot să afirm că fiecare în parte mi-a insuflat un alt sentiment. Am aflat că un dans aparent banal poate fi plin de senzualitate şi de graţie. Iar muzica… o ascult şi acum, cu aceeaşi plăcere ca şi atunci;

- o ultimă pasiune pe care am să o prezint aici este schiul. Da măi, de abia aştept să îşi intre iarna în drepturi, să se umple pârtiile de omăt, să îmi iau doagele (vorbă veche de-a lu’ tata :) ) în spinare, iar mai apoi s-o conving pe Focussaahhh să ne suim la munte. Să urc în varful pârtiei şi de acolo să pornesc în jos, prin pulvăr proaspăt. Să mai dau şi cu curu’ de pământ, că altfel nu e iarnă (dar numai o singură dată, da?), să mă ridic, să râd cu pofta şi să pornesc din nou, cu obrajii împunşi de gerul aspru. Iar la final un pahar de vin fiert… ungere de inimă, nu alta. Şi cu puţină scorţişoara…

Doar câteva pasiuni, dar nu singurele. Însă cele de mai sus sigur mă fac un om fericit atunci când le practic :)