O întrebare scurtă: “noi, românii, suntem sau nu milogi?”
Şi acum să vedem câteva chestiuni care ne pot lămuri sau chiar deloc în privinţa acestui aspect.
Vine Becali la sat. Adunare ad-hoc, toată prostimea claie în jurul lui. Subit toată lumea are probleme enorme, la toată lumea moare vaca, berbecul, calul, iarba nu mai e verde, pâinea e uscată, apa otrăvită. Bon. Scoate oierul piştarii, că doar aşa se cade când e cameramanul la doi metri de tine. Oamenii culeg bănetul şi încep cu mulţumiri unsuroase şi urări de bine. Pretutindeni se aude “vai cât de bun e”, “vai sănătate lui”, “vai să-l ocrotească Domnul” şi tot aşa, în speranţa că nişte necopţi (alias verzişori) vor mai scoate căpşorul la iveală din buzunarele hainei. Şi din nou milogeală la domnu’ Becali…
Vine furtuna, rade nişte case de pe suprafaţa României, rămân oamenii în curu’ gol. Vine guvernul şi le face nişte căsuţe, cu termopane şi tot tacâmul, bune de locuit şi oferind condiţii decente. Acuma no, cât să nu rămână sărmanii pe-afara în frig, ploi şi noroi. Trece puţin şi se întâmplă să fie o fisură. Prostimea se agită şi fisura devine ditamai gaura, brusc geamurile nu se închid bine, termopanele nu sunt de calitate, treapta s-a crăpat, tavanul a căzut şi tot aşa. Rapid oamenii urlă ca să le facă guvernul înapoi casele, cheamă ProTV-ul, mesagerul suprem al necazurilor (mda…) şi pac, se sesizează guvernanţii. Răspunsul unui oficial mie mi-a plăcut enorm: “Vor totul mura în gură. Nu fac nimic, nu pun mâna pe nimic, vor totul de-a gata. Nu se mai poate aşa ceva.”
Vin electoralele. Vizite de la pretendenţii la jilţul înalt, minciuni unse pe coji proaspete de pâine, rânjete perfide împărţite gratis. A, da, şi clasicii mici şi bere. Că doar prostimea ce zice: “hai să mergem că ăştia ne dau mici şi bere gratis. Şi poate ne mai dau şi altceva. Poate ne dau bani.” Şi poc toţi grămadă la potol.
Azi, pe twitter (Raul, de la tine am luat-o :D), cică mare coadă la Auchan, proaspăt deschisul super-market, citez: “cum să stea 30 de bătrânei la coadă să le dea unu o gură de cafea pe gratis…Ptiu drace!”. Mai e nevoie de explicaţii sau vorbe pe lângă?
Eu zic că nu. Şi concluzia trasă din cele de mai sus e cât se poate de simplă. Indiferent de cât vor avea, românii se vor ploconi tot timpul când e vorba de primit ceva. Vor fi în stare să-ţi sărute tălpile dacă le dai ceva. Nu contează ce, doar să le dai, Moca. Să nu dea bani pe ele.
Ştiu că nu o să revoluţionez cu postul ăsta nimic, dar sincer mă cam călca pe bătături starea asta a poporului încât am zis că na gata, refulez prin câteva rânduri. Sper că sunt şi cu înţeles…
cei mai mari milogi
Românul fără milogeală e ca nunta rusească fără bătaie… Ce să-i faci?!
(Bine, se poate generaliza poate chiar MAI mult. Că sunt sigur că nu doar la români e valabilă treaba)
Acidripp: :D (putem trece în CV-uri la aptitudini)
clawd: da, se poate generaliza. Dar trăind aici e mai mult decât normal să “povstesc” despre ceea ce întâlnesc/văd/aud etc :)
Bine-nteles ca te-am citit si am vrut sa las comment, si ai nascut o postare intreaga :D
[.. Azi va zic cateva vorbe despre pozitia mea "politica" legata de pomeni. Fie ele electorale, inaugurale sau de orice alta natura. Precizez ca am pornit initial cu gandul de a scrie ceea ce vei citi mai jos ca si comentariu la reactia lu' Camytzi referitoare la problema. Deci, sa purcedem! ..]
raka: :)) dacă ajung şi sursă de inspiraţie e bine. Oricum, e o problemă ce poate fi dezbătută multă vreme şi în multe cuvinte. Şi opinii de altfel :) Şi acum să citim… la tine, evident :))
E atâta de trist că e atâta de adevărat de îmi vine să plâng. Dar tot mai am speranţă.
Cartitoiu: speranţa îi bună. Poate la un moment dat va deveni şi realitate :D
Hmm… Bună asta cu “speranţa va deveni realitate”! =)) Chiar crezi?!
Ah. Scuze. N-am remarcat “poate”-ul! Damn. Chior îs!
clawd: da, câteodată e bună. Măcar aia să fie, nu? Sperăm ca speranţa să devină realitate :))
Hehe… Da. Da’ până când?! :)) Pân’ la ultima suflare?! :))
clawd: până, până :))
Imi dai si mie, hai dami si mie, da mie de ce nu imi dai…!
“noi, românii, suntem sau nu milogi?”
Raspunsul “final” este NU!
Nu suntem milogi nici cersatori sau orice altceva pe aceeasi tema … pe scurt romanii sunt curve … singura diferenta este ca unii sunt curve pe diferite clase.
Comportamentul aceesta poate fi urmarit si in cartiile de istorie … din pacate este o varsta prea “frageda” incat sa poti sa citesti si sa interpretezi cu precizie textul pus la dispozitie. Si pe langa asta mai vin si “indrumariile” profesorilor si a parintiilor spre o viata “buna”. Si ajungi la o varsta incare stai si te auto-analizezi … si descoperi ca sti doar sa te plangi de problemele pe care le ai in speranta ca cineva te va ajuta (preferabil nu vorbe ca deh … toti suntem poeti si mari ilustrii in arta linsului cu vorba dulce) … sper ca ajunge explicatia asta :P
Dekora: speranţă sau milogeală? :)) (speranţă aş putea încerca, nu ştiu ce doza ţi-e necesară, dar milogeală nu prea, că nu sunt adeptă :)) )
PZoid: tu nu zici rău. Şi a fi curvă tot o milogeala este :)
E extrem de usor sa judeci niste oameni a caror singura vina e ca s-au nascut si a trait prea mult intr-o vreme cand bataia de joc a lichelelor, “indreptuiti de puterea Partidului” a generat deteriorarea a ceea ce se numeste “mandrie”, “demnitate” … La urma urmei, batranii astia au fost ceea ce in alt loc s-ar numi “oameni extrem de concilianti”… Injositi si terfeliti zeci de ani la rand, au ajuns acum ceea ce vedem noi : “Clubul milogilor” Pentru cei ce stiu despre ce e vorba …:) …” Sa ridice piatra cel fara de pacat ! “
Gigi Suru: e foarte drept ce zici, dar nu am făcut referire la bătrâni sau la ceva strict. Ci la o masă de oameni de vârste diferite. Şi nici nu sunt incluşi cei care da, au muncit o viaţă întreagă şi au fost (şi sunt) bătaia de joc a celor “de la putere”. Ci vorbesc strict de cei care sunt profitori înnăscuţi, care stau la pândă după astfel de evenimente. “Clubul milogilor” în viziunea mea asta include. Din păcate nu îmi sunt suficiente paginile virtuale ca să descriu fiecare om ce se înscrie în el. Iar aceştia fiind mai mulţi decât bătrânii cinstiţi, tind să devină o categorie majoritară… din păcate :)
Sper să fi reuşit să îţi explic exact la ce anume m-am referit în articol, fără a lăsa loc de interpretări eronate :)
Experimentez asta zilnic facand campanie intr-una din casutele din oras ! Si vine lumea la mine :” da pixuri, brichete, canii , nu ai?”
altii mai cu tupeu :”daca imi da 100 de euroi il votez!!”
nu trece o zi inca care sa nu am astfel de specimene pe acolo!
Nu dragilor nu am nici pixuri nici bani nici ceai cald a la Base nici bilete gratis la meci !
Trist domnule trist!