Azi voiam să scriu ceva vesel, amuzant, drăguţ etc etc etc.
Dar între timp am dat peste ceva ce m-a enervat în ultimul hal. Atât de tare încât m-a luat cu tremurici (nu, nu-s nebună).
Totul începe de aici. Pe scurt pentru cei ce nu au chef să meargă la linkul respectiv: accident, femeie lovită, spital, cal nenorocit şi lăsat să moară în chinuri groaznice la marginea drumului.
Ultima parte din descrierea de mai sus mi-a alimentat sufletul cu o ură de nedescris, neagră, şi care presimt că va persista multă vreme. O ură pentru membrii abjecţi ai rasei umane.
Cât îţi ia să chemi un veterinar? Cât iţi ia să spui cuiva să cheme un nenorocit de veterinar? Cât îţi ia să mergi la animalul ala să vezi cum e, poate poate poţi face ceva pentru el, şi să-i tragi un glonţ în cap, dar măcar ai facut ceva util. Cât??!!
Vă spun eu cât! Mult, extrem de mult. Ştiţi de ce atâta? Vă spun tot eu. Deoarece pentru a face asta ar însemna să ai un gram de suflet. Dar dacă te naşti asemenea unui rahat, nu o să ai acel gram niciodată.
Nu, nu toţi sunt aşa, ştiu, însă mă refer la cei implicaţi în caz. Mă refer la bipezii care au stat pe margine privind la nenorocitul ăla patruped cum işi dă sufletul. Şi includ şi personalul mass-media, care, de asemenea, a stat ca o balegă în drum, fotografiind animalul, în loc să facă acel simplu apel către CINEVA.
Le doresc un pachet promoţional de sute de nopţi înecate în coşmaruri şi sute de mii de momente în care să le revină în faţa ochilor imaginea sufletului chinuit, lăsat să moară, din păcate, înconjurat de cei care ar fi trebuit să îl îngrijească: oameni.
O viaţă uşoară!
[...] Exemplu: Camytzi. AICI. [...]
te agiti degeaba … omul e invatat de mic faptul ca e un fel de semizeu (ca sa n-o ia prea tare razna are totusi un sef acolo sus, cica) si astfel orice alta viata nu are valoare pentru el. mai apoi, cand creste, invata sa ignore pana si alte vieti omenesti care se sting sau sunt stinse in numele a vari idei absurde. cu ce e mai “deosebit” un cal decat o furnica, un fir de iarba … sau un virus? nu e vorba tot de viu/viata? ba da … interesele sunt insa altele! specia asta atat de “speciala” are niste “principii” care intotdeauna se pliaza dupa propriul interes (fie el direct sau indirect) … si in cazul asta, cu ce e ea mai “buna” decat orice alta specie din natura? si daca nu e mai buna … chiar de asteptai sa sune cineva? io, sincer, ma bucur ca n-au scos brisca si gratarul … pe ritm de manele!
Ma agit deoarece m-a atins in mod special chestia asta, animalul meu preferat, inca de cand am putut constientiza cum ma cheama, fiind calul. Intr-adevar, putea fi si un caine sau un om sau o furnica, tot un suflet era. Nu am zis ca animalul asta era mai special decat altele. Doar ca era… implicat in “subiectul” postului.
In rest sunt total de acord cu tot ce ai zis. E un adevar. Cam dur uneori, dar e adevar :)
Partea cea mai problematică e că omul, ca fiinţă, în general (există şi excepţii, ce-i drept), încă trăieşte cu impresia că planeta asta, cu floră/faună/resurse minerale, există doar pentru a-l susţine pe EL.
Asta ca un fel de “sinteză” a ce a spus INTJ. Şi, să-mi bag picioarele, câtă dreptate îi dau! :-<
clawd, din nou, sunt intru totul de acord.
Pacat ca oamenii aia au stat acolo langa cal si nu au facut nimic. Tare naspa senzatie mi-a dat stirea asta, mai ales ca ieri am trecut pe drumul ala.
Florin, te cred. Mie mi-a dat senzatie naspa doar citind, dar sa fi si fost pe acolo.