Trei articole (1, 2, 3) de la Dojo mi-au asternut un zambet pe buze si m-au determinat sa va povestesc si eu despre animalutele mele.
Sunt doua la numar, doua sufletele blanoase si minunate, dar, din pacate, unul dintre ele este departe de mine, acasa, la Maramures.
Am sa va povestesc intai despre Arli, un Malamut de Alaska superb (normal ca e superb, ca doar e al meu, nu? :)) ), flacau maaaareee, alura impunatoare si vreo 60 kg. Ochisorii lui caprui emana cea mai calda privire pe care am vazut-o vreodata la un caine. O privire plina de recunostinta, dar mai ales de dragoste pentru mine si pentru ai mei. O privire blanda, dar atat de feroce cand considera ca cineva dintre noi ar fi “amenintat”. Un animalut curat, cu blana mare, multa, semi-aspra la suprafata. E o adevarata placere sa il vezi cum se tranteste pe spate, isi ridica toate cele patru labute si cere mangaiere, in timp ce limba ii spanzura pe langa bot :)). Si daca ai curajul sa treci pe langa el si sa nu il iei in seama, atunci circul de pe lume. O tentativa de latrat, mai degraba certat, se ridica, porneste catre tine si fie se aseaza in fata ta si isi baga capsorul in mana, sa il mangai, fie se tranteste cu spatele in picioarele tale, silindu-te sa te ghemuiesti si, evident, sa il mangai. Deci scapare nu exista :)). Este un animal cuminte, inteligent, extrem de inteligent, care iubeste compania oamenilor si adora prezenta copiilor. Cand vede copii e gata, e topit de drag pentru ei, se tavaleste, se prosteste, “povesteste” cu ei. Doamne Doamne cate mai face. E sociabil cu alte animale, dar teritorial. In ultimii ani si-a cam impus prin oras statutul se sef :D (e feroce, ce mai). Si sa stiti ca are si o Lady a lui, o catelusa lup, cu care Arletele meu a intemeiat o frumoasa serie de 4 generatii de puiuti. Si acuma is in tandreturi iara. Sa stiti ca animalul asta isi iubeste catelusa mai ceva ca un om femeia. Cand aude doar cuvantul “Lady” se agita, se scanceste, scheauna, ofteaza, trage lesa si vrea la ea, indiferent daca e in perioade “calde” sau nu. Mi-e dor deja de el si pe zi ce trece mi se face si mai dor, de aceea am grija ca de fiecare data cand vorbesc cu tata, sa ii transmit sa il prinda de obrajori si sa il smotoceasca. Si el stie ca e de la mine, ca numai eu ii fac asa :))
Al doilea sufletel care imi incalzeste zilele este o pisica, o doamna de culoare gri-albastrui, pe numele ei Katja. Ca orice pisica, e o rasfatata mica. Si o guresa, fereasca Dumnezeu. Eu o pisica atata de povestitoare nu am mai vazut. In schimb e si destul de salbatica, in afara de mine musca si zgarie cam pe toata lumea care insista sa o mangaie mai mult de… 2 secunde :)). Pe clawd am vazut ca il tolereaza, dar in limitele bunului simt, bineinteles. Tot ghemotocul asta de blana e si ceasul meu desteptator, in fiecare dimineata infigandu-si labutele in coastele mele si mieunand cu frenezie. E un sufletel care are nevoie permanenta de atentie si de dragoste, nevoie care i se citeste in ochisorii ei galbeni. E o scumpete de animalut.
Alte sufletele blanoase nu am, dar acestea doua pe care vi le-am prezentat mai sus, sunt “comorile” mele nepretuite, pe care le iubesc din tot sufletul :)
“Comorile” (click pe poze pentru a vedea la dimensiunile originale):
Arli
Katja
eu cu pisicile nu ma inteleg deloc. Mai ales de cand am locuit in acelasi apartament cu un motan nebun care urla in fiecare seara in fata dormitorului stapanei si daca treceai prea aproape de el te musca….Ca sa nu zic ca se preta si la atacuri de pe varful canapelei, cu tinta exacta: ochii tai.
Dar cainele e superb. Un singur amendament: un animal de 60 de kile nu are “capsor”. Il jignesti. :P
Pisicile is parsive si is destul de rele. Cu atacuri la ochi nu am avut surprize de la ea, insa pe unii ii ataca la maini, mai exact la vene, si la picioare. Dar na, mie tot draga mi-e, blestemata :))
Mi se parea asa brutal sa spun ca are un cap cat un vitel :)))) Asa ca am ales varianta finuta :D
[...] că pot să mă pun să aleg câteva poze drăguțe cu animăluțele mele în prag de sărbători (Arli și Katja). Ne revedem și, cu toate relele din jurul nostru, eu tot vă doresc un an cât mai bun și [...]
superbe animalute ,sa te bucuri de ele .si eu am o siameza ,intradevar sant rautacioase doar cand vor ele,.dar cand au interes sant fff dragastoase .pisicuta e albastra de rusia?intreba cineva:ce poti invata o pisica? raspuns :tot ce vrea ea…deci ne conformam mofturilor lor…
mirela, superbe intr-adevar. Multumesc de urare, si la fel si tu, vorba celor de la Whiskas: “bucura-te de pisica ta” :))
Katja mea nu e albastra de rusia, e pui din siameza (?!) cu un strengar vagabond, dar probabil frumos, ca ea tare frumoasa a iesit :))
Si aia da, asa e: o pisica o poti dresa lasand-o sa faca ce doreste ea :))
“Si sa stiti ca are si o Lady a lui, o catelusa lup, cu care Arletele meu a intemeiat o frumoasa serie de 4 generatii de puiuti.”
Ma bucuram ca am gasit inca un pasionat al rasei, dar m-am inselat – ce am citit m-a lasat cu gura cascata.
Ma intreb daca ai idee de fiecare pui in parte unde a ajuns si cum o duce. Ce are deasupra capului intr-o zi cu ploaie, si ce are in castron. Daca zburda in curte, sau sta pe lant. Daca sunt deparazitati sau nu. Daca duc foamea sau nu. Dac femelele sunt puiate pe banda rulanta de fiecare data cand intra in calduri, pana la epuizare (ceea ce se pare ca e cazul catelei tale). Uite de ce nu ar trebui toti sa aiba un malamut, si uite de ce pun 100 de intrebari inainte sa las un pui sa mearga la o casuta. Oameni atat de “pe langa” ma fac sa simt inca o data ca fac ce trebuie atunci cand 1 om din 5 il indrept spre o alta rasa.
Ca sa nu mai zic ca este o idee cel putin neinspirata sa produci “malamuti” care maine sunt in stare sa muste pe cineva, doar fiindca au mostenit genele ciobanescului german, un caine selectat pentru paza. Vorbesc in cunostinta de cauza.
Oameni buni, NU produceti pui daca nu puteti fi responsabili pt. ei pana la capat! Puii se dau cu contract si iti asumi responsabilitatea de a-i lua inapoi daca ceva nu este in regula pana in momentul in care isi dau ultima suflare. Inlocuiesti un pui daca sufera de cataracta, displazie de sold?
Nu ma mai mir acum de unde rasar atatea anunturi cu pui de “malamut”. Fiindca sunt unii care incruciseaza rasele dupa cum ii taie capul.
Inainte sa te simti jignita, sper sa intelegi indignarea cuiva care are 5 malamuti in curte, cel mai batran de 5 ani, si care este satul sa vada cum pui facuti pe banda rulanta de naivi umplu strazile.
Acestea sunt principiile mele: http://malamutalaska.wordpress.com/de-unde-sa-iau-un-malamut/, si sper, macar in al 12-lea ceas, sa te trezesti si sa iti castrezi cateaua inainte sa mai pompezi pe lume pui despre care nu vei mai sti nimic in anii care vor urma. Eu nu as putea trai cu o astfel de povara pe constiinta, altii insa se pare ca nici nu o constientizeaza.
@ Szilard , nu e nici o jignire. Doar ca ai inteles putin pe langa articolul. Eu am caine, nu catea. Si da, fiecare puiut a fost “gandit”, daca pot sa spun asa :) Fiecare puiut are casuta, mancare, dragoste si duce un trai regesc. Cat despre afirmatia conform careia ma incadrezi in randul celor ce nu ar trebui sa aiba un malamut, tin sa ti-o retez. M-am documentat luni in sir inainte sa imi cumpar cainele si ii ofer si acum absolut tot ce are nevoie. Insa e mult mai usor sa extragi niste sensuri eronate si sa ma acuzi, mai mult sau mai putin direct, cum ca nu as merita sa am un malamut :)
Raspunsul final: nu, nu “pompez” pui doar de dragul de a-mi vedea cainele satisfacut. Si da, fiecare monta a produs pui cumparati de cei care imi cunosc atat cainele meu, cat si catelusa cu pricina. Cateii nu au fost dati doar de dragul de a fi dati.
Iar ca o concluzie a tuturor randurilor tale: nu neg ceea ce spui despre restul oamenilor (din fericire ma exclud cu brio din categoria mentionata de tine), si sunt la fel de pornita impotriva celor care arunca pui sau care ii dau doar ca sa scape de ei. Mi se rupe sufletul cand vad cazuri de genul.
Numai bine si multa sanatate la cei 5 frumosi :)
Eu am inteles ca al tau caine produce pui cu o anumita catea. Catea dintr-o alta rasa. Catea care vine dintr-un sir de caini selectati pentru paza si aparare. Caini a caror ratiune de a exista a fost cea utilitar-combativa. Caini care sunt chiar pe dos decat ar trebui sa fie un malamut. Te rog sa ma corectezi daca nu este asa.
Pacat ca nu ai auzit discutia dintre mine si un domn care avea un metis de malamut cu rottweiler, si punea agresivitatea cainelui la om pe baza genelor de malamut :). Ca sa nu mai zic ca la cat este media de senzationalista, ajunge ca un “malamut” sa desfigureze un copil, si, multumita unora ca tine, toti cei care ne bucuram de aceasta rasa sa avem parte de o adaugire la lege. Exact cum s-a mai vazut in trecut.
A creste caini este o arta, de aceea nu e suficienta reteta caine + catea, ci trebuie sa ai niste cunostinte de genetica. Si acele cunostinte de genetica ar trebui sa spuna clar, raspicat: NU se inmultesc doi caini cu temperamente atat de diferite (si chiar daca nu ei, “trag” tare la cantar sutele de generatii din urma). Cu alte cuvinte, aplici reteta ideala pentru a obtine un caine instabil. Din nou, si din nou, si din nou. Te rog sa ma corectezi, cu argumente asemanatoare, daca nu este asa. Nu ca “bomba nu a explodat inca” – ci ca, d.p.d.v. genetic, ceea ce spun, nu este asa. A “gandi” o monta inseamna mult mai mult: temperament (unde tocmai am aratat ca nu a fost “gandit”), sanatate etc..
Te rog sa ma corectezi daca presupun ca cei doi caini nu au avut teste de sanatate facute inainte de a-i inmulti. Am enumerat boli specifice ambelor rase, cum ar fi displazia de cot si de sold. La care cainele lup (daca e intr-adevar ciobanesc german) este “campion”, din pacate.
Referitor la faptul ca stii fiecare puiut cum este in acest moment, permite-mi sa fiu sceptic. Poate fiindca eu nu traiesc intr-o alta lume decat aceasta in care caini de tipul malamutului i-am adunat de pe strazi dupa ce unul din familie s-a saturat de ei, sau erau la a 3-a persoana care se scapa de ei. Te rog sa ma coerctezi daca gresesc cand presupun ca nu ai avea cum sa iei inapoi 5 catei daca nu ar mai fi doriti. O lume in care cainii nu “se iubesc”, ci pui apar cand un mascul se urca pe o catea in calduri la un moment dat. Daca privesti lumea prin ochelari de soare roz, ea nu va deveni mai…roz :).
“Cat despre afirmatia conform careia ma incadrezi in randul celor ce nu ar trebui sa aiba un malamut, tin sa ti-o retez. M-am documentat luni in sir inainte sa imi cumpar cainele si ii ofer si acum absolut tot ce are nevoie.”
Faptul ca ii permiti sa se inmulteasca in afara rasei, si, mai ales, cu un tip de caine cu care nu ar trebui sa isi amestece genele (cata vreme altii s-au “chinuit’ sute de ani sa faca selectie pentru ca tu astazi sa te poti bucura de ceea ce face malamutul unic), faptul ca nu stii ce fel de probleme pot transmite cei doi genitori (care nu se afla prin “pare sanatos”, ci prin a-ti urca in masina cainele si a-l duce intr-o tara mai insorita unde poti face niste evaluari oficiale) ma face sa imi mentin parerea, chiar daca vrei sa o “retezi” :). Afirmatia o sustii cu brio. Exista o oaresicare logica in inmultirea asta a cainilor…chiar daca vrem sa o ignoram. Inmultirile astea “dupa ureche” au fost cele care au dus la faima unor rase si la interzicerea lor, numai ca nu multi isi pun problema de ce fac. Datorita unor astfel de decizii s-a ajuns la a pune stampila pe pitbull drept ucigas de oameni, rottweiler-ul la fel, ca sa nu mai zic de labradori agresivi. Lipsa de cunostinte si naivitatea. Din nou, nu este jignire, este adevar: daca cineva m-ar face ignorant in domeniul astrofizicii, nu l-as putea contrazice.
Te rog sa ma corectezi daca presupun ca nu ai dat cateii cu garantie. Ca nu i-ai dat cu contract. Si, cel mai probabil, vanduti ca “malamuti” :).
Din pacate esti numai o piesa din marele puzzle al celor care fac multe pe dos, si noua, celor care intr-adevar ne place rasa, nu ne ramane decat sa luptam cu morile de vant. Nu vreau sa fiu prezent atunci cand, intr-o zi, se vor naste puiuti din doi din cateii pe care i-ai lasat sa vina pe lume – nu-i asa, nevand pedigree, cine le stie stramosii. Iti dai seama cam cum ar arata un cuib din frate si sora? Sa nu spui “imposibil”, intrucat personal m-am confruntat cu oameni care, fara sa stie, si avand, culmea, caini de rasa, erau cat pe ce sa se bage intr-o astfel de boacana…uneori se intalnesc Mahomed si muntele. Din “iubirea” asta, ar rezulta alti 8 puisori, cine stie care pe unde, cu ce probleme de temperament si sanatate…si cine ar avea de platit pana la urma. Cu siguranta nu tu.
Povestea devine veche, si nu esti singura. Ironia face ca am vazut de “n” ori astfel de persoane care pana la urma au regretat ceea ce au facut. La fel cum as regreta si eu sa ma apuc de construit rachete, daca nu as avea cunostintele necesare.
Multumesc in rest pentru urari.
Bun. Sa recapitulam: vii pe blogul meu, imi interpretezi invers afirmatiile, ma faci troaca de porci si ma acuzi ca nu imi cresc patrupedul cum trebuie, ma faci proasta cum ca nu as sti nimic despre monte, incrucisari intre rase sau boli specifice cainilor, si pe deasupra faci si supozitii eronate despre catelusi.
Pentru ultima oara: cainele mi-l cresc de 8 ani deja si nu o sa ma faci sa imi schimb parerea. Si stii de ce? Pentru simplul fapt ca nu doar tu ai studiat despre ei. Nu doar tu stii despre incrucisarile intre rase, despre temperamentul malamutului sau despre cel al ciobanescului. Nu esti singurul care este la zi cu bolile specifice cainilor de talie mare. Nu doar tu faci analizele la zi ale cainilor/cateluselor. Nu doar tu te interesezi pana in panzele albe unde ajung puii si daca vor mai face la randul lor pui sau nu. Repet, nu esti singurul. Am destui ani la bord incat sa imi permita sa spun ca am avut timpul necesar studierii acestor lucruri.
Si cu asta cred ca se incheie tot sirul de acuze gratuite aduse.
Urez din nou sanatate patrupezilor tai.