“Nu stiu altii cum sunt, dar eu”… cand vad filme de groaza is de toata groaza. Ca un adevarat fan al genului astuia de filme, nu ma pot abtine sa nu pun suflet in ele, sa nu ma transpun in actiunea filmului (stiu ca suna copilaresc, poate retardo, dar… na, ce dreac’ sa-i fac daca imi plac? :)) ). Nu, nu urlu extrem de tare, dar de obicei se termina cu piele de gaina ajunsa pana in stadiu de durere (parca sunt niste piscaturi pe piele :D), par zburlit, ochii mari si alte stari emotionale intense.
Genul de filme care imi dau asemenea trairi nu sunt cele de tip Saw, Texas Masacre sau altele din aceeasi teagma. Ma “prind” cele din categoria The Ring, The Grudge si altele care de obicei implica entitati. Am sa va povestesc si de cateva joculete care mi-au provocat nopti nedormite, cosmaruri si o tranta sanatoasa de pe scaun. Dar despre asta mai incolo…
Filmele. Si acum imi aduc aminte primul meu film de groaza. Era Dracula (din pacate nu retin anul si nu aveam mintea necesara sa retin care dintre numeroasele editii l-am vazut atunci). Daca ma stradui putin imi suna si acum in urechi acea chemare prelunga si soptita: “Luuuucyyyy“, strigat ce m-a convins sa stau toata noaptea sub pat, cu ochii in patru si cu hohote de plans. Eram un copil cam prostache…
Au trecut si anii, am crescut (macar la minte) si au aparut filme din ce in ce mai “sofisticate”, mai frumos puse in scena. O astfel de amintire imi ofera doua filme: The Ring si The Grudge.
The Ring: la vizionare eram 5 oameni. Toti 5 viteji si zmei. Asta pana la primele cateva minutele din film (pentru cei care l-au vazut, ma refer la partea in care moare gagica de la inceput). S-a lasat o liniste groaznica in camera. Si cea mai mare porcarie ce s-a putut intampla a fost un “ring” al unui telefon. Mobil. De-al unuia dintre cei ce vizionam. Si cum filmul implica telefoane ce nu dadeau vesti bune, iaca si urletele, fetele galbene si ochii cat cepele. O sperietura pe cinste :)) (pentru cei care m-ati auzind vorbind despre, va mai mirati ca ma sperie ideea unei fetite imbracate in alb, cu parul negru, si fata… suparata, in mijlocul pustietatii).
A mai trecut ceva vreme de la The Ring si a aparut The Grudge. Tot timpul am sa sustin faptul ca atunci cand asiaticii isi baga labele in a face un film de groaza, le iese de minune. Ii felicit pentru starea idioata de teama ce mi-au strecurat-o in vene (m-am uitat singura :D), pentru atentia sporita ce o aveam pentru peretii camerei, sa nu care cumva sa iasa ceva de prin tavan sau mai stiu eu de unde.
Si apoi au venit The Ring 2, The Grudge 2...
Au mai trecut inca vreo cativa ani. Auzisem vorbindu-se despre un film de toata groaza, The Excorcism of Emily Rose. Tare multe nu as vrea sa povestesc, deoarece si acum simt un firisor rece pe coloana spinarii :D. Ideea e simpla: avea tot ceea ce ma sperie pe mine la maxim: demoni, posedari, voci ciudate si… ochi (misterul ochilor il dezvalui imediat). Nici in ziua de azi nu pot vedea nenorocirea aia de film daca e noapte sau daca sunt singura :))
Ei dragii mei, astea au fost cateva filme, mai marcante pentru mine. Dar, dupa cu am spus mai sus, nu doar filmele ma sperie ingrozitor. Ci si unele jocuri:
Silent Hill 3: jocul meu de suflet; rezultat: o saptamana aproape nedormita, teama, cosmaruri in putinele clipe de somn;
F.E.A.R.: cele mai groaznice spaime pe care le-am tras jucand ceva la comp :)) Acum rad, dar cand a sarit curvistina de Alma in fata monitorului, in fractiuni de secunda am fost langa calorifer, care e destul de departe de comp. A, da, si cu lacrimi pe obraji (prostesc, stiu :)) ). Si la fel am patit cand am vazut trailerul de la F.E.A.R. 2 (cu toate ca puteam sa jur ca sare nenorocita in peisaj).
Doom: a fost jocul care, multumita unui monstrulet ce a sarit in fata ecranului, mi-a “amprentat” in memorie amintirea unei trante de pe scaun, cu tot cu scaun, spate anchilozat vreo 3 zile, nejucat altul si mai mult Doom :))
Si acum teama “suprema”. Daca e ceva ce sa ma sperie in ultimul, dar ultimul hal, sunt acei, tot mai des folositi, ochi complet negri (nu doar pupila si irisul, ci TOT). S-au gandit desteptii de la Discovery sa inventeze ei o emisiune desteapta: A Haunting. Ca la orice emisiune ce presupune succes, debutul trebuie sa fie in forta. Cazuri de bantuiri, sau ce-or fi fost, in SUA se pare ca se gasesc mai peste tot, asa ca nenicii de la Discovery au aterizat si in Conneticut. Au facut o ecranizare a unui caz celebru atat de bine, incat de la distanta ar putea bate multe filme intens elaborate si rescrise si reecranizate. Demonul in versiunea lor era un domn inalt, imbracat in negru, camasa alba, cravata neagra, pantofi negri si… ochi complet negri (uuu, si acum ma strange in spate cand imi aduc aminte). Arata atat de diabolic, atat de sadic, atat de… negru, spiritual vorbind. Am avut cred cea mai puternica reactie de spaima ce am avut-o vreodata: am incremenit, ma durea pielea de la furnicaturile tipice pielii-de-gaina, ochii simteam ca imi ies din orbite, o grimasa schimonosita in coltul gurii, fata era palida, corpul era rece. Totul s-a terminat cu o tura de plans idiot si altul si mai mult nu am mai vrut sa aud de acel episod din A Haunting (asta pana recent , cand m-a mancat pe mine in cur sa caut pe Iutub. Si am gasit. Si am bocit din nou.). Acum sunt curioasa cum va iesi ecranizarea de cinema a cazului (se va lansa filmul A Haunting in Conneticut). Un lucru e clar, am sa il vad la cinema si NU singura :))
Si acum ca v-am povestit despre fricile mele puerile, am sa va las, deoarece la Discovery ruleaza??? A Hauntiiiing :))
**Orice asemanare cu un comportament retardo-idiot este pur intamplatoare**
si pe mine m-a bagat putin in sperieti emisiunea. Eu am rezolvat simplu – am mutat pe Animal Planet.
Stai linistita, ca se poate mai rau ca tine – mie mi s-a parut inspaimantator si Mirrors. Incat sotul a simtit nevoia sa isi scoata mana lui din a mea…:D Inclusiv cele mai proaste filme din domeniu ma fac sa aprind toate luminile prin casa, dupa.
:)) Da, si pe mine :)) Si chiar toate le aprind :)) As fi vrut si eu sa mut canalul dar parca eram totodata captivata de emisiune si voiam sa vad si finalul. Se poate spune ca mi-am cautat-o cu lumanarea :))
deci NU CRED!! imposibil…. Femeie cu filme si shootere horror… Unde-ai fo’ pan-acuma? :))
Am 2 propuneri pentru tine :
1) cand m-ajuti sa vad si eu The Unborn? (il am da’ inca nu m-am incumetat sa-l vad de unu’ singur)
2) cauta pe pretinu’ tau “IUTUB” trailerele si cinematicile pentru Hellgate London. Cu incredere, o sa te intrige, cu toate ca e un pic mai batraior jocu – 2007 – da’ in spiritu’ ideii in care-o fo’ creat, pe mine m-o impresionat profund
Haaa, acu’ te-ai trezit cu Unborn??!! :)) Deja l-am vazut, m-a dus la cinema a meu’, am asteptat juma de an sa fie premiera la noi… si ma bucur ca n-am fost singura. Ala chiar nu e de vazut de unu’ singur :))
Hellgate London… mmm, place la io ce am vazut pe iutub. Cred ca stiu cam care va fi urmatorul joc :D (pe langa Silent Hill 5 si FEAR 2). Multam de recomandare, chiar fain :)
ar mai fi si ceva mai proaspat, mai adica Left 4 Dead (poti sa-l iutubesti si p-asta, ca n-o sa fii dezamagita), da’ ala s-ar putea sa fie un pic prea hardcore ca actiune pentru sufletel de femeie :Ddesi, na, n-as putea baga mana-n foc pe treaba asta :D Ala e un joc pe care eu nu-mi pot permite sa-l joc noaptea, ca sa zicem asa ;)
Da’ chiar deloc dezamagita :D I like it, thank you. Cu jucatul noaptea eu m-am lecuit :))