Chat recomandă: filmul de azi (1)

Cu toate că sunt multe bloguri și site-uri dedicate, am să îmi permit să recomand, săptămânal sper, câte un film pentru vizionare. Din păcate la descrierea lor chiar nu mă pricep și decât să elaborez fraze îmbibate cu stângacie, mă voi limita la titlu și, după caz, la 2-3 vorbe despre impactul peliculei asupra mea.

Azi, într-o seară rece și ploioasă de sâmbătă, recomand cu drag un film românesc cu acțiune desfășurată pe trei planuri, aparent, paralele:

E pericoloso sporgersi

*regizor și scenarist: Nae Caramfil

** vor fi atât filme vechi, cât și noi, deoarece un film bun nu înseamnă neapărat un an de producție cât mai recent :)

Vizionare plăcută!

Serenity now, insanity later

Zilnic mă împiedic cu măiestrie de multe obstacole, unele mai lejere, altele mai periculoase. Nu puţine sunt cele care se află la un pas de a mă face să îmi pierd minţile sau să răbufnesc. Dar salariul este prea pus la regim pentru a-mi permite să-l irosesc pe medicamente. Aşa că…

Dacă mă cramponez de colocotele politicii româneşti şi urechile îmi ţiuie de la remarcile de pretutindeni referitoare la X-cutare sau Y-cutare; dacă circumstanţele mă vor pune bot în bot cu cei care se cred nişte super analişti (politici, în cazul de faţă); dacă voi mai auzi mult de cât e de corect sau corupt cutăreanu…

Tabloul din jurul meu

De câteva zile afară “miroase a ninge”, vorba lu’ tata. Frigul înţeapă mai tare prin hăinuţele încă subţiri, iar vântul muşcă mai aprig din începutul lui noiembrie.

Deja în oraş a început forfota. Magazine aglomerate, cozi hiper la supermarket-uri, nebunie, nebunie şi iar nebunie.

Arome de măr copt şi scorţişoară învăluie nările aproape la fiecare colţ. Fie că e un AirWick sau un Glade, fie că e o Milka uitată deschisă pe etajeră. Vapori fierbinţi de vin fiert se îmbibă în plămâni, în timp ce licoarea încălzeşte palmele amorţite.

Miros de

Letters for Today

Aporia (a day with no pathway)

Biconditional (a day with non-sense when I crashed the sense)

Connective (a day with hearts connected into an insecure future)

Dark (a day with heavy clouds around my head)

Existence (a day with everything. A day that exists)

Frames (a day with flashbacks of darkened frames)

Grue (a day with “grue and bleen” for a “new riddle”. The riddle of my joy)

Hate (a day as complicated as this feeling)

Imagination (a day with deep roots in beautiful memories)

Justification (a day without one, but I wish I could have at least two)

Kite (a day that took my tears through clouds)

Love (a day with much of it inside, and so little outside)

Monism (a day with strong beliefs that only a single being is real. And I’ve lost it)

Nihilism (a day with rejection)

Ousia (a day with being)

Pessimism (a day painted in it)

Qualia (a day when I felt the pain)

Reification (a day that proved he isn’t just a thing)

Solipsism (the day when I woke up between the real facts)

Time (a day with such harsh moments)

Ursache (a day with cause. Another kind of day with him)

Veritas (a day with many of it, in its black borders)

Weak (a day with my own mind)

X…

Y…

Zero (a day that emptied my heart)

Post diabetic cu personaje dulci

De ceva vreme, Doamne-şi mulţam, sunt destul de bine-dispusă şi surâd mult mai des ca înainte. Adică mă simt bine. Mai am şi eu norii mei ce îmi întunecă unele clipe, dar sunt spulberaţi repede.

Ca atare caut/găsesc sau primesc chestii care să îmi menţină starea de bucurie şi zâmbetul pe buze (chiar dacă sunt oameni care nu prea suportă când râd sau glumesc. Da, sunt :) ). Şi printre chestiile primite sau căutate sau găsite se numără nişte cântecele cu diverse… personaje, care mai de care mai drăguţe. Mai ţineţi minte mania cu Gummimaci (sau Gummibear)? Na, o să fie şi aia printre cele de mai jos.

Încep cu două cântecele care fac furori la nemţi în prezent:

Bloggers-ween

Era târziu. Mi-am pus cornițele diavolești peste părul blond, mi-am desfăcut aripile de înger și am pornit cu drag către ei.

Am ajuns la spartul târgului, târziu în noapte sau devreme în zi. Am coborât pe treptele înguste, călcând cu tocurile înalte frunzele împrăștiate. O muzică în surdină se răsfrângea printre zidurile de cărămidă, împletindu-se cu un nor subtil de fum. Prima masă, patru pălării ascuțite se ridicau de pe creștetele unor vrăjitori obosiți. I-am lăsat sorbind din licorile lui Bachus și am pășit mai departe.

Undeva într-un colț o masă.

Masca inocenţei

Bărbatul se plimba singuratic prin grădinile Edenului,  ascultând murmur de păsărele şi susur de izvoare. Privea florile multicolore şi pomii înalţi ce-i ofereau fructe aromate. Păşea pe un covor moale de iarbă proaspată şi mângâia animalele blânde. Dar ceva lipsea. Era prea linişte. Mult prea multă linişte.

A îndrăznit şi a cerut acel ceva. A dorit să iubească şi să aibă companie. Şi i s-a dat.

A fost creat cel mai gingaş biped posibil, darul suprem pentru el: femeia.

Trupul firav păşea sfios către el, învelit de o lumină diafană. Pe umerii calzi se revărsa un păr frumos şi mătăsos, în timp ce şuviţe rebele înconjurau obrajii rotunjori. Ochi de smarald priveau agale înspre el, iar buze roşiatice îi zâmbeau. A întins braţele şi l-a atins. S-a cuibărit la pieptul lui, ascultându-i inima zbuciumată de necunoscut.

Ovi da!! Ooo da!! Si încă_cum!!

Ovi da, ooo da!! Târziu, dar vreau să îţi răspund cu mai mult sau mai puţin drag la o întrebare de a ta de demuuuult demult. Intrebarea e aici.

Răspunsul e aici: fetele fac caca!!!!!! Şi o fac şi cu parfum!!!!

Acum să argumentăm.

Ieri seară la mall, vizită scurtă pentru diverse plăţi şi diverse plăţi (a plăti o factură şi a cumpăra ceva tot plată se numeşte, aşa că tot o subţiere a stratului de bani din portofel se cheamă). La un moment dat, om fiind, caut baia (sunt o finuţă şi nu am să spun buda). A fetelor, evident. O găsesc… şi intru…

Un papagal dră… ă… ă… nu

Probabil e vechi. I don’t care. Mă face să râd cu lacrimi de cât ori îl văd.

E un clip simpluț despre o înaripată care blastămă cu patos:

Nimicuri de luni

Aș putea să scriu despre blogmeet… Și o să scriu, dar nu amu că așa nu am pofta să-mi tocesc degetele pe tastatură mai mult de 5 minute. Ioi.

În concluzie o să fac niște liniuțe și o să scriu ce a remarcat azi creierașul meu, după o săptămână de medical: